• îmi pare rău că nu am iPhone ci doar un nenorocit de Nokia
• îmi pare rău că nu am iPod ci doar un amărat de mp3 player fără display
• îmi pare rău că nu am Bentley și circul cu RATB-ul
• îmi pare rău că prefer să merg pe Motoare în detimentrul Bamboo-ului
• îmi pare rău că prefer să merg la munte, unde e aer curat, liniște și lipsesc fițele, și ocolesc pe cât posibil plaja de la Mamaia
• îmi pare rău că prefer să dorm în cort decât la un hotel de 5 stele
• îmi pare rău că prefer să mănânc acasă o mămăligă cu lapte decât fructe de mare la vreun restaurant fițos
• îmi pare rău că sunt un «roacher» nespălat, împuțit și nu am burtă, unghia mare la degetul mic, ghiul de aur cât nuca și lanț de câine la gât
• îmi pare rău că nu port ochelari de soare noaptea, în metrou, în autobuz și prefer să văd pe unde merg
• îmi pare rău că nu mănânc semințe stând cu fundul pe bordură și prefer să le consum acasă
• îmi pare rău că atunci când vorbesc la telefon aud doar eu și nu împărtășesc cu tot autobuzul
• îmi pare rău că merg cu o hârtie în buzunar până găsesc un coș de gunoi și nu sunt suficient de «jmecher» să o arunc pe jos
• îmi pare rău că ascult tot felul de zdrăngăneli și nu trilurile interpretate de artiști de mare valoare cu nume de mezel
• îmi pare rău că nu arunc cu banii în stânga și dreapta și prefer să îi investesc cu cap
pentru toate acestea îmi cer scuze.
Acest articol este dedicat unei «mari doamne», nu dau nume, se va simți ea. Încă o dată, îmi cer scuze că sunt un «roacher» împuțit.