Atenție, articol lung! Conține imagini pe care unii le-ar putea considera scârboase!
Am ajuns în Drobeta pe la 8 seara. M-am dus “acasă”, am lăsat bagajul și am dat fuga înspre Spitalul Municipal Drobeta Turnu-Severin să văd ce face mama.
Ajungem la poarta spitalului.
Orar de vizitare: 14-17, în afara programului accesul în spital este STRICT INTERZIS.
M-am speriat. Să vezi câtă muncă de lămurire trebuie să duc cu gardianul sau doamne feri tre să îi tuflesc una peste cașchetă. Ete pula. Am trecut de el ca Vodă prin lobodă, nici măcar nu ne-a băgat în seamă.
“Ai grijă că pute rău de tot”, zice soră-mea.
“Pute pe dracu, ai tu iarași fițe în cap”, îi răspund.
În momentul în care am intrat în spital mi s-a întors stomacul. Mi-a venit înapoi tot ce am mâncat (o pungă de pită uscată) în ziua aia. Mireasma celui mai neîngrijit WC din cea mai împuțită gară dăinuia peste tot.
