Tot nu imi merg diacriticele, ‘tu-le mama lor.
Ana imi readuce aminte ca la vara trebuie sa ne dam pe role si in acelasi timp imi ofera si o leapsa. Pai, Ana, daca vrei putem merge si acum, ca o sa ajungem oameni de zapada e o alta problema, important e sa nu rugineasca rulmentii la roti. In leapsa sunt intrebat ce as face daca nu mi-ar fi frica.
?
Nu prea mi-e frica, am avut mai mereu incredere in mine si mi-am trait viata la maxim ignorand, de multe ori prosteste, orice regula de siguranta. Poate moartea ar trebui sa ma sperie, dar nu prea ii iese nici ei. Mie teama doar sa nu mor in somn, ar fi prea pacat sa pierd acest moment unic in viata. Acu, eu bag mana in foc ca toti barbatii care o sa preia leapsa o sa sara de cur in sus ca ei sunt niste Tarzani si nu au teama de nimic. Cum ar fi fost sa ma deschid si sa va spun ca imi este teama de gaste si de paianjeni? Naspa nu?
Bon, sa dam si leapsa mai departe, de data asta o arunc catre Denisa, Marian, Raluca, Theo, Dani, dar doar daca are chef sa o preia si orice mascul feroce fara frica, nu de alta da sa ma distrez si eu un pic. Presimt un inceput de an plin de lepse, e lumea in pana de idei si nici evenimente nu prea sunt.