Categoria
Ieri seară am avut cel mai groaznic coşmar din viaţa mea. Se făcea că:
Eram într-un loc, dar nu era un loc, era un nimic. Un nimic aşa… mare şi negru, nu era nimic în jurul meu. Eram singur şi era linişte. Am început să aud paşi, păreau să vină de la sute de persoane. Încercam să văd de unde se aude, mă dureau ochii de la întuneric, nu reuşeam să deşlusesc nimic.
Categoria
Trebuia să încep anul cu un articol despre mini vacanţa de sărbători, dar din păcate astăzi am primit vestea pe care nu voiam să o primim. Gardianul s-a închis.
Nu-mi pare rău după serviciul pe care îl pierd, chiar nu îmi pare rău. Nu-mi va fi uşor să-mi găsesc un alt loc de muncă, dar nici imposibil nu este. Îmi pare sincer rău după colectiv, după nebunii din redacţie. Eram ca o familie şi nu am mai întâlnit un colectiv ca cel de la Gardianul în nici un loc unde am lucrat şi tare greu îmi vine să cred că o să mai întâlnesc undeva un colectiv de genul.
Mor de ciudă pe idioţii care se bucură că s-a mai închis un ziar. Pe idioţii care consideră Gardianul, Ziua şi celălalte ziare dispărute în ultimele luni, nişte ziare de căcat care meritau să fie închise. Pe idioţii care nu se gândesc că în spatele acestor ziare erau zeci de oameni, majoritatea cu familie acasă, care se speteau zi de zi să facă un ziar bun sau prost, dar măcar îşi dădeau interesul. Idioţii ăştia îşi doresc să rămână doar cu Click, Libertatea şi Can Can, atunci o să fie fericiţi că nu mai există presă care să deschidă ochiul cititorului, atunci o să fie fericiţi că nu o să-i mai ia lumea în râs când îşi citesc hârtia igienică în metrou. Pe aceşti oameni îi rog să citească ziarul înainte să-l judece, înainte să zică că e un ziar de căcat doar pentru că Vântu e în spatele lui. Pun pariu pe un rinichi şi mâna mea dreaptă că 90% din cei care zic că Gardianul era un ziar de căcat nu au citit nici măcar un număr.
Dragilor, noi să fim sănătoşi că restul se rezolvă.
