Autobuzul 331.
Pe scaunul din fața mea se așează un El. Are 80 de ani sau poate mai mult. Pantofi lustriți militărește, pantaloni de stofă călcați la dungă, o cămașă închisă până la baza gâtului, ochii mari îi străluceau, păr alb ca omătul. E agitat, se foiește, se citește emoția pe fața lui, zâmbește. Pe lângă fețele posomorâte pe care le văd în fiecare zi, El e o pată de lumină. În duhoarea care plutește în autobuz El aduce un miros de fericire. Se apropie stația Perla. Îl văd cum se agită și mai mult, îl văd cum se uită cu ochii mari prin geamul murdar, se apropie de ușă ca și cum ar aștepta pe cineva. Ușa se deschide, călătorii coboară. El rămâne de neclintit în fața ușii, călătorii urcă. El nu se mișcă.
Când speranța începe să îi dispară de pe față, apare Ea. Săndăluțe în picioare, fără copite roz, o fustă neagră până la glezne, o bluză albă, ochi mari și căprui, de sub baticul albastru cu modele negre i se prelinge albul păr. Se sărută scurt pe gură, fără limbi băgate până în amigdale, fără mozoale inutile. Se iau de mână și se așează pe scaunele libere din fața mea. Se țin de mână, se privesc în ochi, vorbesc în șoaptă. Pentru ei, autobuzul începe să dispară încet, lumea se evaporă, asfaltul negru și fierbinte se transformă în iarbă verde udată de roua dimineții. Sunt tineri din nou, aleargă ținându-se de mână prin câmpul de maci înfloriți. Se opresc obosiți la marginea pârâului cu apă rece.
Întinși pe jos, privesc cerul senin fără nici o urmă de nor, doar zgomotul apei se aude acompaniat ca într-o simfonie verde de gâzele micuțe.
Deodată, cerul se umple de nori negri ca smoala, zgomote asurzitoare se aud din toate direcțiile: claxoane, înjurături, manele, coji de semințe, miros de transpirație…
“Urmează stația Piața Presei Libere. Legătură cu liniile …”
Ținându-se de mână se ridică și se îndreaptă spre ușă. Gentil îi face loc să coboare prima, apoi coboară și El. Se așează pe prima bancă liberă. Se țin de mână, se privesc în ochi, vorbesc în șoaptă. Betoanele dispar, lumea se evaporă, sunt tineri din nou…
Nu ştiu câţi din jurul tău au văzut această vrajă umană.
Cred că sigur doar cei fericiţi, poate cei buni, chiar şi cei (unii) nefriciţi sunt capabili să “vadă” fericirea (asta era?) astfel.
Devenim mai blânzi cu noi şi ceilalţi când avem parte de asemenea “peisaje umane”
Misto intamplarea, oricum ai grija ca mai ai putin si o iai pe urmele lu nea Eminescu, simteam deja ca citesc o poezie, si in acelasi timp imi venea in minte Eminescu si in acelasi timp si fosta mea profa de romana:|, cred ca mai aveam oleaca si te crâsşneam din dinti
), oricum misto faza cu batraneii, cine shtie, poate o sa ajungem si noi asa:-??, si o sa se minuneze altii pe noi (adica nu pe mine si tine, sa nu se inteleaga ca-s gay:)) ) .. ma refer ca cuplu femeie-barbat, sau invers:-?, ce mai conteaza… cuplu sa fie, da un cuplu absolut normal, sa nuoah, cel putin oleaca sa fie normal, sa nu fie prea senil la varsta aia:-?, ok gata, ca deja vorbesc fara mine, si nu ma mai opresc, btw misto oricum:D
Am mai vazut astfel de batranei care se tin se mana si se plimba prin parc. Cand vezi asemenea lucruri frumoase parca iti vine sa imbatranesti mai repede alaturi de cel/cea drag/a sa traiesti si tu ceea ce traiesc ei…o dragoste atat de pura si de sincera…8->
Pacat ca suntem doar putini cei care”vedem” astfel de simtaminte sincere si ne dorima sa traim la fel ca cei 2.
FELICITARI
te crezi si tu un diavol schiop?!?
Re: Cristiana
>-
E nu suntem chiar asa putini
magic..
@dugy
Emotionant …fericirea exista pentru fecare dintre noi …insa de multe ori o lasam sa treaca pe langa noi fara sa o oprim si fara sa o bagam in seama …prea putini dintre cei din autobuz au observat ceea ce se petrecea atat de liber si curat sub privirea lor …Tu ai vazut pentru ca ori esti foarte fericit ori esti foarte trist iar sufletul tau tanjeste spre aceasta fericire si iubire care se cere impartasita …asa vrea sa nu am dreptate dar inclin sa cred ca tanjesti spre o asemenea fericire …dar nu inchide portile inimii si traieste cu speranta ca aceasta fericire va veni…pacat ca exact doi batranei ne invata ce inseamna fercirea …
Cat despre faptul ca era ceva eminescian in toata istorisirea de mai sus nu am vazut nimic rau…din contra …da frau liber imaginatiei …iti sta bine !!!!
Foarte reusit articolul!
nu stiu daca e din cauza ca e tarziu si sunt obosita, dar mi-a venit sa plang.
Bravo lor!
Ajungem sa ne entuziasmam in fata normalitatii ?
Fiindca este posibil ca tinerii sa citeasca acest post : barbatul este cel care coboara primul, oferindu-i mana, femeii. Femeia nu trebuie sa “cada” profitand de bratul intins ci trebuie sa se bazeze pe propriile posibilitati. Ea va apasa usor mana barbatului “pretinzand” ca s-a sprijit – este un fel de “multumesc, mi-ai fost de ajutor”. In tot acest timp barbatul are privirea indreptata catre femeie si este pregatit sa intervina in cazul in care femeia isi pierde echilibrul.
“Gentil îi face loc să coboare prima” este o gresala.
P.S. Interesant “comentariul” lui @toorresy – il sterge cineva ?
Addenda (fiindca am vazut acest tip de comportament) : femeia NU se “inghesuie” sa coboare prima. Ii face loc barbatului pentru ca acesta sa coboare primul … de aici, se stie deja.