Acum ceva ani dadeam cu sapa la Fast Food Inginerie, defapt e Fast Food Every Day, dar nici dracu nu il stie dupa numele asta. Ca orice fast food care se respecta era deschis non-stop (era pentru ca mai nou inchide la 22 ), turele de noapte erau o adevarata binecuvantare pentru unii. Printre aceia ma numaram si eu cu Mihai colegul meu de tura. In fiecare noapte distractia era la ea acasa, glumesc doamna Vali, noi eram baieti seriosi si eram intotdeauna pe baricade pregatiti sa hranim poporul

Cam in fiecare tura de noapte se gasea cate un prieten fara somn care sa stea cu noi pana spre dimineata. Nici unul nu a scapat de nevinovatele glume de fast food, ca scobitorile in scaun, cafea cu sare si cu detergent de vase sa ii curete stomacul, sandwich cu juma’ de kilogram de chilli si piper negru, sandwich cu snitel de pui crud si multe altele, lista e lunga Daca vreti idei, lasati un comentariu.

Cel mai urat a patit-o Alex. Omu asta se sperie foarte usor. Daca porti cu el o conversatie normala si la un momentdat vorbesti un pic mai tare, sare ca ars de pe scaun. Am incercat noi multe. De la clasicul speriat pe la spate, pana la pumni in usa in momentele de intimitate de la baie, dar nu eram impacati, vroiam mai mult. Si cum creierul nefolosit produce idei geniale am gasit cel mai bun mod de al speria.

Intr-o seara vine Alex la fast food, sta cat sta la masa si se duce la toaleta. Greseala lui ca si-a lasat cheile de la masina in haina, pe scaun. Am gasit rapid un pokemon in sala, am luat cheile si pokemonul si l-am bagat pe cel din urma pe bancheta din spate a masini unde trebuia sa astepte ascuns si rabdator pana la momentul potrivit. Dupa ce se intoarce Alex de la baie, uimit ca nu am venit sa il speriem, il rog eu sa ma duca pana la un magazin sa imi cumpar tigari. Accepta.

Iesim in parcare, intuneric, vantul sufla-n frunzele copacilor care proiecteaza umbre diabolice pe peretii cladirii. Alex se suie in masina, baga cheia in contact si cand sa ma urc si eu, complicele nostru ii pune mana pe umar. Expresia fetei lui Alex este de nedescris. S-a blocat pe loc, ochii i s-au bulbucat in cap, pigmentii lui si-au pierdut orice urma de culoare, sudoare curgea pe el precum Cibinul. Au trecut minute bune pana si-a revenit si am reusit sa il scoatem din masina.

A fost ultima oara cand l-am speriat. Sau nu >:)

P.S.: Pentru concurs VisUrat