Staţia de RATB de la Universitate, frig, aşteptam să vină autobuzul. Un nene pe la vreo 60 de ani tot ţopăia de pe un picior pe altul, credeam că frigul e de vină, dar am aflat că era lipsa unui interlocutor. În scurt timp apar două femei care împreună aveau de vreo trei ori mai mulţi ani decât domnia lui Ştefan cel Mare, se aşează sub o streaşină şi aşteaptă. De atât a avut nevoie moşul.
Archiva pentru categoria » Bucuresti «
Azi tre’ să le mulţumesc cocalarilor şi piţipoancelor.
Cocalarilor trebuie să le mulţumesc pentru că au ieşit afară în pantofi. Zăpada trece lejer peste glezne pe majoritatea trotoarelor, la fiecare trecere de pietoni muntele de zăpada este peste genunchi. Dar contrar acestor lucruri voi aţi ieşit din casă echipaţi în clasicii pantofi de lac. Aţi făcut balet, aţi dat cu curul de pământ, aţi înjurat de mama focului când zăpada vă trecea cu uşurinţă prin pantofii de carton de firmă. M-aţi distrat la culme.
Piţipoancelor trebuie să le mulţumesc pentru că au ieşit în pantofiori cu tocul până la cur, pantaloni cu talia joasă şi, normal, fustiţe. E o adevărată plăcere să vă văd cum miorlăiţi de sub stratul de zăpadă şi înjuraţi primăria.
Ar trebui să vă înjuraţi pe voi pentru că sunteţi prea proşti. Unde dracu vă sunt cizmelea alea de cauciuc pe care le purtaţi vara? Erau excelente pe vremea asta.
Mâine (19 decembrie 2009) facem o ultimă întâlnire pe anul ăsta. Ne vedem la ora 14 la intrarea în Parcul Cişmigiu, intrarea din faţa primăriei, şi o luăm la pas pozând tot ce ne iese în cale. Când suntem suficient de îngheţaţi, ne retragem undeva la un vin fiert şi ne lungim la poveşti până ne plictisim. Invitaţia e deschisă oricui, nu trebuie să ai blog, nu trebuie să ai cont de twitter, trebuie doar să vii cu chef de plimbare şi distracţie. Ne vedem mâine.
A început în Timișoara, a continuat în Brașov, apoi în Sibiu, Iași, Constanța și mai spre sfârșitul zilei a ajuns la bucurești. Și cică noi ardelenii suntem molcomi. Este vorba despre protestele spontane anti … hai să nu mă pronunț în necunoștință de cauză.
Astăzi în tramvai o mămică stătea pe scaun și-și ținea în brațe copilul.Copilul avea în jur de 4 ani, mămica avea înspre 40. La un momentat s-a apucat să-l pupe pe ureche, să-l muște ușor și lașciv de ureche, după care a început să-l pupe pe gură. No, ce căcat înseamnă asta, incest, pedofilie sau iubire de mamă?
Astăzi am fost concediat. Nu, nu de la Gardianul, băieţii ăia mă mai suportă. Am fost concediat de la minunata revistă cu şef cretin şi concepţii comuniste. Nu faptul că am fost concediat mă face să scriu acest articol, nu îmi place să mă plâng, ci modul în care am fost concediat. Azi-dimineaţă la ora 5:37 am primit un SMS prin care am fost înştiinţat că nu mai sunt dorit în redacţie. Cât de laş să fii? Nici măcar o boabă de tupeu nu există în matale domnule.
Şi ca sfat, când auziţi de Mihai Vişinescu fugiţi ca şi cum 20 de negri cu pula sculată aleargă după voi.
Nu știu cum stă treaba prin alte orașe, dar Bucureștiul s-a umplut de disperați. E plin de ei pe stradă, la metrou, în autobuz, în sălile de concert sau de cinema, peste tot sunt. Mă refer la disperații cu măști pe figură. Măi oameni buni, v-ați tâmpit? În primul rând măștile alea nu vă protejează cu nimic. Doi la mână e suficient ca un membru al familiei să nu poarte mască și să vă îmbolnăvească pe toți când ajungeți acasă. Trei la mână: vă frecați toată ziua de barele din metrou, autobuz, vă țineți de balustradele de la scările fixe sau rulante după care vă scobiți în nas, vă ștergeți la gură, fumați sau mâncați fără să vă spălați pe mâini pentru că, de, nu aveți unde. Gândiți-vă de două ori înainte de a face ceva, nu de alta, dar o dați în penibil.
sa parchez unde vrea… masina mea

Am observat că în rândul pițipoancelor de Dorobanți există moda gumarilor, a cizmelor de cauciuc pe care le purtau bunicii noștri (în cască mi se șoptește că e veche moda asta, mde, eu aflu tot timpul ultimul).
Am văzut în picioarele don’șoarelor gumari roz, roșii, mov, negri, cu fluturași, cu cranii, cu ținte aurite, cu puf roz sau alb. E strict treaba lor ce poartă, ce mă uimește pe mine e prețul acestor cizme. De curios m-am uitat să aflu cât costă cauciucul ăla de îl poartă divele în picioare, prețurile pornesc de la 100 de lei. Un milion pentru niște gumari, tune dracii, cum să dai, mă, atâția bani pe niște cizme de cauciuc? Treaba voastră.
Amu am și eu o nelămurire. Se ia o corporatistă care pleacă dimineața de acasă și ajunge seara târziu. Dimineața se gândește să asorteze o scurtă și frumoasă fustă unei perechi de gumari. Toată ziua stă la birou, unde temperatura e destul de ridicată, se mișcă din birou doar pentru a se duce la vreun Gregory’s să m`nânce un sendvi[ cu 20 de lei (că de, e o doamnă!). Ajunge seara acasă după ce toată ziua a stat încălțată în cauciul care nu a permis picioarelor să se aerisească și se descalță. Moment în care becurile prin casă încep să se crape, varul de pe perete se ia de nas și fuge din casă, de fiecare dată când piciorul ei grațios atinge podeaua, gresia se topește sub atingerea ei delicată, prietenul ei e verde și borăște de pe balcon încercând să respire aer curat. Măi fetelor, vouă chiar nu vă put picioarele după 8 ore încălțate în porcăriile alea? Eu v-aș da afară din casă, serios.
Iote și un site să vă faceți o idee despre ce am vorbit mai sus.







Ultimele comentarii