Primul stop motion realizat în studiourile din Drumul Taberei.
Cât timp eu paginam la revistă de scotea săracul mouse fum Mihai se plictisea. Şi ce face un om când e plictisit? Se transformă într-un chinez mic şi nebun. A cules toate mucurile de ţigară din casă, mi-a acaparat aparatul foto şi s-a apucat de aranjat şi fotografiat chiştoacele. După aproape 10 ore de aranjat îmi spune mândru că e gata treaba. Eu mă dau mare editor video, bag pozele în Premier, pun o melodie pe fundal, mă joc un pic pe acolo să par interesant şi a ieşit ce puteţi vedea mai jos. Să nu fiţi duri, promitem ca pe viitor să ne descurcăm mai bine.
Daca clipul de mai jos nu te scoate din depresie mai ai o singură scăpare. Fugi de caută o sfoară şi un săpun. Săpun am, amu de unde naiba fac rost de sfoară. Hoooo, glumesc.
Am reușit în sfârșit să procesez filmulețul de la aerodromul Sirna – Tericeni, promit că e ultima oară când mai folosesc windows movie maker ca să fac videoclipuri. Te chinui ca boul ore întregi să sincronizezi pozele şi rahatul ăla de program ţi le redă cum vrea muşchiul lui.
Pentru mai multe detalii vorbiți cu Sebi (flysebi@yahoo.com) sau fugiți pe blogul lui.
A dat ‘mniezău și am reușit să îmi recuperez poezele din concediu, de pe laptopul lui Mihai. așa că o să încep să detaliez chestile mai interesante. Astăzi Peștera Vadul Crișului.
Laptopul îl arunci pe geam, calculatorul îl joci în picioare, telefonul mobil îl “omori” cu ciocanul. Te sui în primul tren și fugi. Cobori în Ucea. O iei pe coclauri până ajungi la cabana Sâmbăta. Te pui cu spatele la cabana și mergi drept în față vreme de o oră. Ajungi pe o stâncă golașă de unde vezi toată valea. Te întinzi pe spate, închizi ochii, asculți piesa de mai jos și visezi frumos la Ea și El.
Ce greu mi-a fost mie in ziua a 7-a. Pestera Vadul Crisului, plimbari prin padure, stat cocotat pe o stanca si privit defileul Crisului. E prea frumoasa zona asta, momentan pun 3 filmari scurte si mai incolo vin cu poze si filmarea din pestera. Imediat fug spre Oradea si apoi in Arad.
Obişnuit cu “capetele de cretă” care sunt puse la intrarea concertelor mi-am luat ceva măsuri de precauţie. Am băgat aparatul foto în geanta lui şi peste am aruncat un tricou şi un parapleu, dar nu înainte de a scoate bateriile din aparat. Ajung la poartă scot biletul, îl întind se uită la el şi se apucă să mă pipăie.
“Ce ai acolo?” se referea la gentuţă. O deschid şi îi arăt omului.
“Un tricou de schimb şi un parapleu.”
Neîncrezător în spusele mele se apucă să pipăie geanta.
“Ce ai acolo tare?”
Mă uit în jos înspre şliţ, trag un zâmbet tâmp, el se uită la mine şi trage un zâmbet fioros. Văd că nu ştie de glumă şi îi spun:
“Aparatul foto.”
“Aaaa. E profesionl, ba nu e profesional, ai voie, ba nu ai voie….”
Calm iau aparatul în mână deschid uşiţa la baterii şi îi spun:
Băi, e imposibil, am răs de m-am căcat pe mine. Știu că nu e frumos să râzi de necaul altuia, dar asta depășește orice. Nu cred mă, nu cred. Fătuca din filmulețul de mai jos are fobie de castraveți murați :)) Încă râd, nu mă pot oprii.
Fotografiile si textele care apar pe acest site sunt realizate de Ovidiu Dugulan si sunt proprietate personala. Copierea si folosirea lor ulterior fara acordul autorului duce la incalcarea drepturilor de copyright.
Ultimele comentarii