Category Archives: Personal

Cum am putut

Cum am putut să stau ani întregi și să privesc cum se închide, să blochez lumina și aerul curat? Ceva trebuie să se schimbe, am devenit un om rău. Cu o ultimă sclipire de lumină privesc în jurul meu. Podele de stejar îmbâcsite în sânge, pereți în care au rămas înfipte bucăți de unghii și carne putrezită, colțuri pline cu lacrimi de speranță. O față atârnă mută de uimire pe lustra fără bec, doi ochi care o dată au avut încredere în mine sunt împrăștiați sub greutatea loviturilor. Inima mai bate încet sub piciorul mesei, o iau în mână cu grijă și deschid totul. Lumina și aerul curat năvălesc și mă lovesc. Mă uit în palmă și o văd murind. E prea târziu? Cum am putut să stau ani întregi să privesc cum se închide? Am devenit un om rău.

Iubesc

Urăsc să fac asta.

Urăsc să te omor în fiecare seară, dar trebuie să o fac.

Trebuie să o fac altfel nu pot să dorm.

Urăsc când uit să te omor și bântui noapte în jurul meu.

Urăsc când mă trezesc dimineața și nu te găsesc unde te-am lăsat, dar iubesc să o iau de la capăt.

Iubesc să încep să te refac în fiecare dimineață.

Iubesc când printre aburi de cafea îți găsesc atingerea și o pot alătura sărutului furat seara înainte de a te omorî.

Iubesc când îți revăd sânii tresărind la atingerea mea.

Iubesc să deschid geamul și vântul să-mi aducă răsuflarea ta.

Iubesc să-ți aud vocea care-mi șoptește în ureche cuvinte de alint.

Iubesc când sub dușul de dimineață mirosul tău se amestecă cu cel al gelului de duș.

Iubesc să te refac și să te port toată ziua cu mine.

Urăsc când vine seara și trebuie să te omor.

Urăsc când trebuie să te leg de pat pentru a te omorî.

Urăsc când trebuie să-ți astup gura pentru a nu mai țipa. Îmi place când urlii, dar nu putem risca să ne audă cineva.

Urăsc când îmi strâng mâinile în jurul gâtului tău.

Urăsc când câteodată încă mai respiri și trebuie să te omor din nou.

Urăsc când te răcești în brațele mele.

Iubesc să mă trezesc dimineața și să o iau de la capăt.

Iubesc să fac asta.

Noul membru al familiei

El este noul membru al familiei. A pătruns în viaţa noastră acum vreo săptămână, dar cum blogul a fost pierdut în imensitatea internetului, nu am reuşit să vi-l prezint. Spre bucuria mea, este alb, semn că e al meu. Bine, trecem cu vederea cele câteva pete negre, spre să iasă cu clor.

Continue reading