Mi-am trăit copilăria într-un bloc dat în folosinţă în anul în care m-am născut şi anume 1983. Plin de familii relativ tinere, cu copii de vârsta mea. Eram o adunătura de vreo 40 de copii care terorizam vecinii una într-una, mai ales pe cei din blocul de vis a vis, blocul de pensionari. Dar nu despre blocul de pensionari o să vă vorbesc acuma, ci despre una din familile din scara mea.

La etajul trei, stătea familia Matei. Tatăl beţivan notoriu, în fiecare seară venea afumat rău de tot. Era ca o scobitoare, în dungă avea frecare zero cu aerul. Mama ceva prin poliţie, o femeie cât uşa şi fostă boxer. Uşa apartamentului lor era poziţionată în faţa uşii mele, dar un etaj mai sus.

Într-o seară de vară, ca de obicei, ne-am adunat la un pahar de vorbă la mine pe balcon. Eram vreo cinci persoane şi Muma, normal că era şi ea, doar ea e sufletul oricărei petreceri. Vorbim vrute şi nevrute, nici nu ne dăm seama cum a trecut timpul. Pe la unu noaptea pleacă şi ultimul invitat. Conduc omul până la uşă, că aşa e frumos. Când deschid uşa îl vedem pe Nea Matei urcând scările în patru labe, la propiu şi urlând ca toţi dracii “Eu sunt bărbat. Acu mă duc şi îi rup gâtu la femeie, nu mă mai bate ea de data asta”. Bineînţeles că ne oprim în uşă să urmărim spectactacolul ce va urma, impropiu spus urmării, mai mult vroiam să auzim.

Deschide Nea cu greu uşa şi intră în casă, câteva secunde de tăcere profundă după care începe nebunia.

” ‘tuţi gura mătii iar ai venit beat mă?”

“Eu sunt bărbatul în casă.”

“Eşti pe pizda mătii, nu eşti în stare să mergi şi vrei să fi bărbat.”

“Taci tu, că de îţi dau una te împrăştii.”

Din nou linişte. Gata pe seara asta, în sfârşit a reuşit Nea Matei să pună picorul în prag. Vezi să nu. Când să închid uşa la apartament se aude o bubuitură şi îl văd pe Nea Matei cum zboară cu tot cu uşă. El s-a oprit la prima treaptă din lungul şir, uşa nu. Uşa s-a oprit în uşa mea. În rest linişte în noaptea aia. Peste nici o lună el sa mutat la maicăsa şi nici nu a mai pus piciorul în bloc.

Am martori, pentru cei care nu cred.

Cu acest articol particip la concursul organizat de VisUrât şi Arhi.