Cred că în curând autobuzul 69 al RATB-ului o să se transforme în autobuzul 17 al TURSIBULUI.

Sunt mai multe de povestit, hai să le luăm pe rând. Să începem cu nivelul de cultură al bătrânilor.

Țin să menționez din start că nu generalizez.

Zilele trecute în mai sus amintitul autobuz urcă un moș (70 de ani aprox.) și se plantează în fața unui scaun pe care ședea o babă (60 de ani aprox.). Se uită de sus la ea și îi spune:
“Ar trebui să-mi cedați locul că sunt mai în vârstă.” Asta în condițiile în care în spatele babei mai era un scaun liber, dar scaunul era ăla de sus cățărat pe roată. Baba se uită ca proasta la el, eu încep să zâmbesc pe sub mustață simțind sămânța de scandal.

“Domnule, nu vezi că e liber un scaun în spatele tău?”, îl întreabă baba.

“Nu ți-ar fi rușine să mă pui să mă cațăr acolo la vârsta mea? Nesimțito!” Și amu să te ții că a început scandalul.

“Băi, nu ți-e rușine să mă faci nesimțită? Nesimțit ești tu cu mă-ta care te-a crescut.” Să mor nu alta, iote-te la ei cum vorbesc.

“Du-te dracu de împuțită. Să te ia dracu de nesimțită. Mama e rece de 20 de ani, nu ți-e rușine?”

“Pe cine dai tu dracu mă? Ajungi tu la el înaintea mea la cum vorbești, nesimțitule.”

Și a urmat o serie lungă de blesteme pe care  nu le-am reținut și nici nu le-am auzit pentru că eram inundat de hohote, și nu erau de râs, erau de plâns.

Măi oameni buni, bătrânii ăia au nepoți, nepoți care vin în vizită și rămân la ei când părinții vor să plece în concediu sau doar vor să se hodinească. Eu și văd cum decurge o zi între bunică și nepot:

“Mănâncă tot din farfurie futu-ți gura mă-tii” După care îl mângâie gingaș pe cap și pleacă cu 69-le la piață să vadă dacă prețul la țelină a mai scăzut.

Se întoarce veselă acasă, nu de alta, dar s-a luat la ceartă cu vreo trei nesimțiți care nu vroiau să-i cedeze scaunul.

“Hai să vă faceți temele, băga-v-aș pula-n gură de proști” Și stă frumos lângă ei ajutându-i să-și facă temele, mângâindu-i ușor cu câte o palmă după cap când greșesc.

Și vine seara, îi bagă în pat pe nepoți, îi sărută părintește și le urează mieros cu un glas cald și dulce de bunicuță:

“Dormiți repede că dacă nu vine dracu vă ia și vă fierbe în niște cazane mari cu smoală fierbinte.”

Și vă mai mirați că EMOplozii din ziua de azi nu știu să se poarte civilizat pe stradă sau nu știu să zică mulțumesc.

A doua întâmplare. Asta e proaspătă și scurtă, de azi-dimineață.

La a doua stație de când m-am suit eu, în autobuz urcă o tanti cu un cărucior. A urcat corect, la mijloc unde e loc special pentru așa ceva. Este ajutată și proptește căruțul în locul destinat. La următoarea stație urcă un băbălâc la vreo 723 de ani, se împinge în femeia cu căruțul și urlă ca din gură de șarpe:

“Da ce cauți tu cu căruciorul în autobuz, nu vezi cât loc ocupi?”

Femeia a rămas perplex. Eu mă uit la moș, după el trăgea un cărucior de piață, ocupa mai mult loc decât femeia cu copil, îmi ridic privirea spre el și mă uit cu silă. La fel face și tipul de lângă mine, la fel face și o tanti care era pe lângă moș, la fel face jumătate de autobuz. Moșul ne vede privirile și cred că a simțit cum ne înfigem dinții în jugulara lui, așa că a lăsat privirea în jos și a coborât la prima. No, poftim cultură.

Și ultima, pentru care probabil o să-mi sară în cap provincialii mei.

Ajunge autobuzul la Universitate și mă pregătesc să cobor la următoarea. Aglomerație mare și mă gândesc să mă îndrept din timp spre ușă că nu ar fi prima oară când nu reușesc să cobor unde trebuie. În fața mea un nene la vreo 40-45 de ani, îl întreb:

“Coborâți la prima?”

“Nu” și rămâne pe loc.

“Se poate să-mi dați voie să trec, vă rog frumos?”

Se uită cu scârbă la mine, aruncă un ”hâm” și întoarce capul rămânând în continuare pe loc.

Și atunci mi-am băgat pula, în gând. Intru în el cu tupeu, am grijă să nu îl loveasc, trec de el și  mă îndrept spre ușă, la care îl aud în spatele meu:

“Bucureșteni jegoși.” No, poftim cultură de provincial ajuns în București. Eu vă tot spun că bucureștenii nu sunt jegoși ci devin așa din cauza scursurilor care ajung de la coada vacii în capitală și au impresia că căcatul le miroase a crini, dar voi nu vreți să mă credeți.

Și încă una, de data asta cu două babe, asta e bonus că vine din tramvaiul 41.

Am marele noroc ca 41-le să îl iau chiar de la capăt de linie și prind loc tot timpul, pentru că se aglomerează mai mult decât prevede legea după 2-3 stații. Într-una din serile în care mă întorceam iarăși fericit de la muncă că nu am primit banii și nu sunt nevoit să fac pe Becali și să arunc cu ei în stânga și-n dreapta, am asistat la cearta între două ”domnișoare” de vreo 80 de ani. Erau genul ăla machiate, rujate, aranjate, cu lanțuri cu pietre mari la gât, inele cât roata carului, peruci și tot tacâmul. Genul ăla de babe care ori nu au primit destulă pulă și speră că or să primească acum ori au primit prea multă și nu îi pot uita gustul. Stăteau chiar în lateralul meu și mă priveau cu scârbă. Cum adică nu le las eu să  stea ele jos?  Nu, chiar nu am obiceiul ca după 12 ore de muncă să cedez cuiva scaunul meu. La o stație oarecare se eliberează scaunul din fața mea, amândouă au țâșnit pe scaun ca porcul meu pe un castravete proaspăt. Nu reușeau nicicum să se hotărască din priviri și coate în stomac care să stea jos așa că una dintre ele rupe tăcerea:

“Luați loc, sunteți mai în vârstă.”

“Nu, lăsați, stați dumneavoastră că sigur sunteți mai în vârstă decât mine.”

“Nu cred, se vede pe dumneavoastră că sunteți bătrână.” Deja tonul lor se schimba.

“Eu nu sunt bătrână, mă țin foarte bine pentru vârsta mea. Pe când tu… hâm… mai bine nu mai zic.”

“Auzi, tu abia te miști nu îmi spui mie că sunt bătrână.”

“…” a apucat doar să deschidă gura și cuvintele i-au înghețat pe buze, un puștiulică s-a strecurat pe lângă ele și s-a așezat pe scaun satisfăcut.  Au rămas amândouă să-l privească cu scârbă pentru că nu le cedează locul.