Luni e o zi mare, pe lângă că e ziua de salariu mai începe şi şcoala. Urmăresc o grămadă de bloguri, printre ele sunt şi câteva deţinute de elevi de şcoală generală sau liceu. Pe fiecare dintre ele a apărut un post despre începutul şcolii. Toţi, dar absolut toţi sunt supăraţi că începe şcoala. De ce vă mai duceţi dragilor? Staţi dracu acasă şi rămâneţi proşti, chiar avem nevoie de incompetenţi în ţara asta. Aş da orice să mă duc din nou la şcoală. Timp de 12 ani ziua de 15 septembrie era aproape la fel de aşteptată ca cea de 25 decembrie. Era ziua în care îmi reîntâlneam colegii, ziua în care aveam să primesc manuale noi, ziua în care simţeam mirosul de proaspăt zugravit în clasă, ziua în care îmi târâiam cu plăcere picioarele prin frunzele uscate. Şi cât de mişto era cu o săptămână înainte, când colindam magazinele în căutare de rechizite. Cumpăram de la creioane şi plastelină până la cretă şi compas, multe nici măcar nu le scoteam din ambalaj, dar erau ale mele şi eram mândru de ele. Nu sunt şi nici nu am fost vreun tocilar sau elev model, dar am avut întotdeauna un respect enorm pentru profesori şi şcoală. Elevu din ziua de azi se pişă pe profesori şi şcoală, cred că şi la propiu la cât de cretini sunt. Ia imaginaţivă că nu aţi mai merge la şcoală, că aţi rămâne la nivelul intelectual de acum. Cum ar fi? Zici că bine? Atunci… mda nu se merită.

Vreau înapoi la şcoală.