• O dragoste imposibila?

    M-am întors obosit acasă. Mă așteaptă ca de fiecare dată.

    «Mă duc să fac un duș rapid», i-am spus în fugă în timp ce mă dezbrăcam. Tace ca de obicei.

    M-am așezat ud lângă ea.

    Stă întinsă pe pernă, exact cum am lăsat-o. E frumoasă, îmi place mult de ea. Îmi place că nu vorbește, deși devine frustrant câteodată, uneori îmi doresc să-mi răspundă la dulcegării. Îmi plac formele ei rotunde, îmi place că e ascuțită exact cât trebuie, îmi place că e rece tot timpul, îmi place fiorul pe care mi-l provoacă când mă atinge pe piept. Nu aș putea concepe viața fără ea. O țin strâns în brațe, o sărut cu foc și îi mângâi nurii perfecți. Încerc să-mi iau gândul de la ziua de mâine. Mâine seară vom ieși în oraș, iarăși se va uita lumea ciudat la noi.

    «Sunt geloși, sunt doar geloși pe dragostea care ne leagă. Sunt egoiști și nu vor să ne vadă fericiți», îi șoptesc în timp ce o strâng cu forță la pieptul meu. Ea tace, ca de obicei. Adormim fericiți împletiți unul în jurul celuilalt.

    Ziua a trecut repede, mă întorc acasă să o ajut să se pregătească de ieșirea în oraș. Am spălat-o, am luat-o în mână și am ieșit pe ușă. Normal că lumea se uita ciudat la noi, mai ales când ne giugiuleam. Era tristă din cauza asta, puteam să citesc pe ea tristețea, de pomană o luam în brațe și încercam să o încurajez, atacurile lumii nu o lăsau indiferentă. Nu am mai suportat, m-am ridicat în picioare în metroul supra aglomerat și am țipat cât am putut:

    «DA, SUNT ÎNDRĂGOSTIT DE O FURCULIȚĂ. O IUBESC ȘI VOI SUNTEȚI DOAR GELOȘI PE DRAGOSTEA NOASTRĂ»

    Cu lacrimi în ochi am luat-o în brațe și am fugit acasă, nu am mai ieșit niciodată împreună, lumea e prea crudă pentru a înțelege dragostea noastră.

    Amu să ne facem înțeleși. Nu, nu sunt îndrăgostit de o furculiță, a fost doar un exercițiu de imaginație. Azi am aflat de la Ioana că există un roman în care un nene e îndrăgostit de o conservă. Din păcate nu-și mai aduce aminte numele romanului sau al autorului, dacă are careva idee, vă rog să mă anunțați și pe mine. Sunt chiar curios cum decurge dragostea dintre un om și o conservă de-a lungul unui roman.

Articole aproximativ pe aceeasi tema

Ai ajuns la sfarsitul articolului, s-ar putea sa te mai intereseze si:

Da si la altii!

  • Digg
  • delicious
  • stumbleupon
  • twitter

7 Commentarii


  1. Liza says:

    @dugy
    Chiar ca ai o imaginatie absolut de invidiat !!!=d>

  2. Scriitor trebuia sa te faci. :P

  3. Ionut says:

    Cica irlandezii s-au indragostit de savarinele romanesti … deci se poate si mai rau! :)

  4. Alexandra says:

    si eu care ma gandeam ca ai devenit romantic =))

  5. conyx says:

    Si ce e cu dragostea asta a femeilor pentru copaci? cum vad unul, cum vor sa-l imbratiseze…

Comenteaza