February 23rd, 2010 | Autor: dugy

Categoria: Foto  | 2 comentarii
February 22nd, 2010 | Autor: dugy

Voi aţi observat că nu se mai aude nimic de EMO? Nu înţelegeam de ce, asta până amu câteva zile când am aflat că e pe val un nou fenomen: hipster. No, împuşcaţi-mă şi după aia încercaţi să-mi explicaţi şi mie cu ce se mănâncă acest nou val. Ce înseamnă hipster până la urmă. După pozele afişate de pretenul google hipster înseamnă să te îmbraci cât mai urât sau cel puţin aşa am văzut eu.

Rogu-vă, explicaţi-mi şi mie ce e cu această nouă hipsterie.

Categoria: Aiurea  | 5 comentarii
February 21st, 2010 | Autor: dugy


Curios? Citeste mai departe…

Categoria: Foto  | 2 comentarii
February 19th, 2010 | Autor: dugy

Ieri seară wordpress.com şi askimetul au fost căzute pentru aproape două ore, peste 10 milioane de bloguri nu au funcţionat. După ce şi-au revenit, băieţii au încercat să ofere explicaţii şi să-şi ceară scuze. Mi se pare şi normal să facă aşa, ce m-a uimit pe mine sunt comentariile. Nici un comentariu nu era împotriva lor, nimeni nu-şi băga ceva în ei, nimeni nu se lega de mamele lor sau alte rude de gradul întâi. Toate lumea i-a înţeles, mai aveau un pic şi işi cereau userii scuze că nu le-au mers blogurile. Dacă pica orice site de la noi din ţară lista de comentarii era plină de cuvinte colorate. Pentru că la asta vă pricepeţi cel mai bine, să aruncaţi cu căcat din spatele unui monitor.

Categoria: Aiurea  | 10 comentarii
February 13th, 2010 | Autor: dugy

IUBIŢI-VĂ MULT

Categoria: Foto  | 11 comentarii
February 13th, 2010 | Autor: dugy

Valentine’s day.

Să începem cu originile acestei sărbători, nu de alta, dar să ştiţi şi voi ce sărbătoriţi cu atât de mult fast.

Valentine’s day pare să fi început ca o tradiţie în Roma antică. În cadrul festivalului se sărbătorea fertilitatea şi erau sărbătoriţi doi zei romani, Juano şi Pan. Unul dintre obiceiuri era cel al scrierii unor bileţele de dragoste de către tinerele necăsătorite. Bileţelele erau introduse într-o urnă, iar tinerii alegeau câte unul, urmând să curteze tânara al cărei mesaj l-a ales. Acest obicei a durat secole întregi. Obiceiul de a schimba daruri de 14 februarie a început să se dezvolte în Anglia şi Franţa secolelor XIV-XV, devenind foarte popular în Americaca în secolele XIX-XX.

Curios? Citeste mai departe…

February 13th, 2010 | Autor: dugy

Bariera dintre on-line şi off-line este foarte subţire. Se pare că mulţi au uitat ce înseamnă să ai o viaţă departe de internet, din păcate.

Curios? Citeste mai departe…

February 10th, 2010 | Autor: dugy

Într-un oraş nu foarte mare, dar nici mic, nu foarte departe, dar nici aproape, cam pe o vreme ca cea de acum locuia un tânăr, hai să-l numim Daniel. Trăia fericit alături de nevasta sa şi fericirea lor urma să fie şi mai mare pentru că în scurt timp urma să apară pe lume primul lor copil. Fericirea lor a fost curmată brusc de un balaur. Amu, să nu vă gândiţi la un balaur uriaş cu şapte capete, e povestea mea, nu are cum să fie una normală. Balaurul acesta era mic, dar mic de tot şi s-a gândit să-şi croiască drum în corpul lui Daniel şi să-şi facă o casa acolo. Problema cea mai mare era ca balaurul îl devora încet, încet pe eroul nostru. Scăparea lui era o cură cu fructe din copacul Speranţei, dar până ca el să afle, balaurul s-a instalat confortabil. Acum singura soluţie era mai multe fructe, vreo 150.000. Poate vă gândiţi că e simplu, iei o roabă, o umpli cu fructe şi faci cura, nu e chiar aşa, un singur fruct pentru fiecare om, asta era legea nescrisă a copacului.

Când speranţa a început să dispară a apărut un grup de zâne. Lumea le-a luat în râs, că nu au şanse să convingă copacul, că ele sunt nişte zâne necunoscute, că îşi pierd vremea, dar ele nu au renunţat s-au sfătuit şi au găsit soluţia. Au început să vorbească cu fiecare om în parte spunându-i povestea lui Daniel, povestea s-a răspândit şi toţi ştiau ce au de făcut. Rând pe rând, fiecare om s-a dus la copacul Speranţei şi şi-a primit fructul, fructele odată adunate i-au fost oferite lui Daniel care şi-a început cura şi a reuşit să elimine balaurul.

Finalul poate fi fericit cum este în toate poveştile doar cu ajutorul vostru. De ce? Hai să vă explic.

Eroul nostru este Daniel, un tânăr diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică, este însurat şi în luna martie se va naşte primul copil al familiei. Balaurul cred că v-aţi prins cine este. Cele 150.000 de fructe sunt suma necesară lui Daniel pentru a se putea opera. Zânele sunt Oana, Mihaela, Irina, Anca B., Anca D., Roxana şi Diana care au făcut şi fac în continuare orice pentru a-l ajuta deşi nu toată lumea le înţelege. Cetăţenii oraşului sunteţi voi, care puteţi salva o viaţă donând o sumă cât de mică. Nu spuneţi că este imposibil, într-o săptămână fetele au reuşit să strângă aproape 50.000 de euro.

Nu am eu blogul cel mai cunoscut, cel mai tare şi cel mai frumos, dar toţi cei care vor face dovada unei donaţii cât de mici o să le ofer un link pe viaţă într-o secţiune special creată.

Hai că ştiu că se poate. Eu vă mulţumesc de pe acum.

L.E.

Până acum s-au strâns aproape 60 000 EUR. Şi tu poţi să faci o faptă bună donând în condurile lui Daniel deschise la Banca Transilvania:
EUR: RO72BTRL06404201F02712XX
RON: RO57BTRL064013HAF02712XX

Puteţi dona şi prin paypal.

Telefonic numai în reţeaua ROMTELECOM la numerele:
pentru donaţii de
10 Euro – 0900 900 110
pentru donaţii de
5 Euro – 0900 900 115

Categoria: Sustin, Umanitar  | 3 comentarii
February 10th, 2010 | Autor: dugy

Staţia de RATB de la Universitate, frig, aşteptam să vină autobuzul. Un nene pe la vreo 60 de ani tot ţopăia de pe un picior pe altul, credeam că frigul e de vină, dar am aflat că era lipsa unui interlocutor. În scurt timp apar două femei care împreună aveau de vreo trei ori mai mulţi ani decât domnia lui Ştefan cel Mare, se aşează sub o streaşină şi aşteaptă. De atât a avut nevoie moşul.

Curios? Citeste mai departe…

Categoria: Bucuresti  | 7 comentarii
February 09th, 2010 | Autor: dugy

Azi tre’ să le mulţumesc cocalarilor şi piţipoancelor.

Cocalarilor trebuie să le mulţumesc pentru că au ieşit afară în pantofi. Zăpada trece lejer peste glezne pe majoritatea trotoarelor, la fiecare trecere de pietoni muntele de zăpada este peste genunchi. Dar contrar acestor lucruri voi aţi ieşit din casă echipaţi în clasicii pantofi de lac. Aţi făcut balet, aţi dat cu curul de pământ, aţi înjurat de mama focului când zăpada vă trecea cu uşurinţă prin pantofii de carton de firmă. M-aţi distrat la culme.

Piţipoancelor trebuie să le mulţumesc pentru că au ieşit în pantofiori cu tocul până la cur, pantaloni cu talia joasă şi, normal, fustiţe. E o adevărată plăcere să vă văd cum miorlăiţi de sub stratul de zăpadă şi înjuraţi primăria.

Ar trebui să vă înjuraţi pe voi pentru că sunteţi prea proşti. Unde dracu vă sunt cizmelea alea de cauciuc pe care le purtaţi vara? Erau excelente pe vremea asta.

Categoria: Bucuresti  | 4 comentarii