Pentru ca putem

Să ne fie clar, aveţi dreptul să faceţi poze la primele trei piese şi aveţi voie să filmaţi doar căte 30 de secunde din primele trei piese. Pentru a ne asigura că veţi respecta aceste reguli vom trimite un oarecare după voi, ca să vă cronometreze şi să numere câte poze faceţi. Pentru că, nu-i aşa, toate televiziunile o să-şi trimită cameramanii pentru a filma concertul integral şi apoi o să-l difuzeze integral cel puţin o lună de zile la o oră de maximă audienţă. La fel şi ziarele, vor scoate zilnic o ediţie separată în care vor publica, pe rând, cele câteva sute de fotografii realizate de fotograf.

Aşa e dragi organizatori de evenimente, sa nu care cumva să daţi înapoi, să ţineţi cu dinţii de aceste reguli si apoi să vă plângeţi că presa e de căcat şi nu vă promovrază evenimentul.Pentru că, nu-i aşa, presa e de căcat.

Aceeaşi problemă o am şi cu interzicerea fotografiatului în muzee, grădini zoloogice, expoziţii, metrou, staţii de autobuz, ambasade, etc., dar pe tema asta o să revin cu exemple într-un alt articol.

We ar romani

Că ai postat descrierea propriului restaurant în engleză am înţeles, ţinta ta sunt turiştii cu bani nu românii fomişti. Dar de ce dracu aştepţi doar românii în restaurant, nu înţeleg.

Iubesc

Urăsc să fac asta.

Urăsc să te omor în fiecare seară, dar trebuie să o fac.

Trebuie să o fac altfel nu pot să dorm.

Urăsc când uit să te omor și bântui noapte în jurul meu.

Urăsc când mă trezesc dimineața și nu te găsesc unde te-am lăsat, dar iubesc să o iau de la capăt.

Iubesc să încep să te refac în fiecare dimineață.

Iubesc când printre aburi de cafea îți găsesc atingerea și o pot alătura sărutului furat seara înainte de a te omorî.

Iubesc când îți revăd sânii tresărind la atingerea mea.

Iubesc să deschid geamul și vântul să-mi aducă răsuflarea ta.

Iubesc să-ți aud vocea care-mi șoptește în ureche cuvinte de alint.

Iubesc când sub dușul de dimineață mirosul tău se amestecă cu cel al gelului de duș.

Iubesc să te refac și să te port toată ziua cu mine.

Urăsc când vine seara și trebuie să te omor.

Urăsc când trebuie să te leg de pat pentru a te omorî.

Urăsc când trebuie să-ți astup gura pentru a nu mai țipa. Îmi place când urlii, dar nu putem risca să ne audă cineva.

Urăsc când îmi strâng mâinile în jurul gâtului tău.

Urăsc când câteodată încă mai respiri și trebuie să te omor din nou.

Urăsc când te răcești în brațele mele.

Iubesc să mă trezesc dimineața și să o iau de la capăt.

Iubesc să fac asta.

Indienii si engleza

Cred că asta o să devină rubrică permanentă la câte am păţit cu indienii şi engleza vorbită de ei.

Astăzi, că tot a fost zi de salariu, am fost să facem cumpărăturile lunare. Mergem noi frumos la Lulu, cumpărăm tot ce avem de cumpărat şi coborâm la food court să mâncăm ceva. Eu fiind la regim mi-am luat ceva brânză prăjită şi nişte orez sec. Termin de mâncat şi normal că maţul urla de foame în mine. Mă uit în jur şi dintr-o vitrină îmi fac cu ochiul un fel de chipsuri rotunde şi goale la interior. Habar nu aveam ce sunt şi în continuare nu ştiu ce sunt, le vom numii “mămăligă”.  Mă ridic de la masă, mă duc la tejghea şi îl întreb pe indianul de după ea:

- Ziua bună. Nu vă supăraţi, ce sunt uscăturile astea?

- Mămăligă.

- Super, dar ce e mămăliga asta?

- Mămăligă cu brănză, mămăligă cu lapte, mămăligă simplă.

- Bine, am înţeles, dar ce e asta.

Continue reading