Nu înțeleg de ce oricât de mult aș încerca să îmi satisfac necesitățile primordiale, punctate foarte bine de Maslow în piramida sa, nu reușec. Sunt un cetățean cinstit, muncitor într-un mediu bun conductor de idei, și cu toate astea, pâinea mea cea de toate zilele îmi este servită o dată la două luni, sau chiar mai rar. De ce? De ce nu? Pentru că ei pot. Lor nu le pasă. Ba, chiar mai mult! Bunul-simț lipsește cu desăvârșire, adică, care va să zică: el, care este bun-simț, nu e!. Și-o fi luat și el un concediu, medical poate, fugind de responsabilitățile lui, așa cum și alți oameni de calibru fac? Da, și în timp ce este prin Fiji cu soacră-sa, și populimea face fidel foamea cum pentru Castro o face Cuba, lasă cârma în mâinile ferme ale celor mai (in)competente organe.
Oameni complexați de prostie, cărora nu le trebuie nici măcar o secundă să ne insulte inteligența cu minciuni de doi bani, așa cum ai face cu un copilaș de grădiniță. Oameni care epatează prin vestimentație, tehnologie, mașini, ciubucuri de minimum 100 de lei pentru ospătărițe frmoase- foc etc. Penibil. Mă întreb dacă oare trebuie musai să încălcăm cele 10 porunci doar pentru luxul de a avea hrană, adăpost și siguranță?