Ultimul post pentru concursul lui VisUrat este unul special. Am strâns în el trei întâmplări hazlii (zic eu) din viaţa mea.

Acum vreo 8-9 ani m-am mutat în cartierul Ţiglari din Sibiu, pentru cei care nu ştiu, cartierul ăsta e la mama dracu, e acolo unde se termină oraşul şi începe câmpul. Pentru a mă deplasa mai înspre centrul oraşului foloseam autobuzul 17, pe care îl luam din cartierul vecin. Ori în autobuzul ăsta se întâmplă cele mai ciudate lucruri ori nu am mers eu destul cu alte autobuze.

Rammstein?

În tinereţea mea de mult apusă (Doamne cât îmi place să zic asta ) nu foloseam căştile tip dop (alea de le îndeşi în ureche), foloseam nişte căşti uriaşe care nu lăsau sunetul din exterior să îmi zgârie urechile, dar în schimb muzica răsuna în exterior încântându-i pe cei din jurul meu.

Într-o minunată dimineaţă de sâmbătă mă sui în autobuz pentru a mă duce în Centru. La prima staţie lângă mine se aşează un nene la vreo 60-70 de ani. În câştile mele urlau într-o fericire cei de la Rammstein. Îl observ cu coada ochiului pe nenea cum se uita insistent la mine. “Încă unul care o să îmi ţină o prelegere despre muzica satanistă care îndepărtează tineretul de biserică şi Dumnezeu”. Ajung la următoarea staţie, omul se uita în continuare insistent la mine. La un momentdat îmi face semn să îmi dau căştile jos. “Gata. Începe. Acu să te ţii! Măcar nu ma plictisesc pe drum.” Îmi dau căştile jos şi îl aud cum mă întreabă:

“Rammstein?”

Faţă căzută pe jos, faţă ridicată, faţă scuturată, faţă pusă la loc, făcut curaj, răspuns la om:

“Da”

“Mişto” după care se ridică şi coboară la prima.

Parcarea interzisă

După o lungă zi în care am avut de batut străzile sibiului în lung şi lat, mă trezesc la ora 23 lângă cimitir. Pe jos nu aveam chef să merg acasă, aşa că mă postez în staţie să aştept acelaşi autobuz 17. După câteva minute vine şi autobuzul, ultimul din ziua respectivă.

Autobuzul gol, mă aşez pe primul scaun care îmi pică sub fund. mp3 playerul rămăsese fără baterii, era un mp3 player care mergea cu CD-uri îl mai am şi acum. În lipsă de ocupaţie mă apuc să mă uit pe geam, să privesc aceleaşi străzi pe care cu câteva ore înainte le călcam în picoare.

Cu şase staţii înainte de capătul de linie se urcă o tanti de 60-65 de ani şi se postează frumos lângă scaunul meu uitându-se lung la mine. Trecem de o staţi, trecem de două, femeia mă priveşte în continuare. Nu mai rezist şi o întreb:

“Ce s-a întâmplat?”

“Păi ăla e locul meu. Că de cinci ani de când a murit bărbatul meu eu numai pe scaunul ăla stau.”

“Doamnă, e autobuzul gol, luaţi loc undeva nu îmi mai staţi în cap. Vă rog eu frumos.”

“Nu. Ar trebui să te ridic tu să îmi oferi locul. E locul meu.”

Chiar nu am ştiut cum să reacţionez. Am întors privirea şi mi-am continuat călătoria. A stat în picioare până la capăt de linie.

Hâc! Tineretul din ziua de azi.

E dimineaţă, toţi elevii silitori se duc la şcoală, alţii, categorie în care mă încadram şi eu, la muncă. O ploaie de toamnă spală asfaltul îmbâcsit de praf. În jur doar feţe obosite, feţe triste. Doar câţiva elevi, probabil boboci, se bucură de minunata dimineaţă de luni.

Stau şi aştept. Da ai ghicit, stau şi aştept autobuzul 17. Într-un final apare şi autobuzul. Mă înghesui, dau din coate, le sar la bereghată şi prind şi eu loc la geam unde îmi place mie. În dreapta mea o domnişoară prezentabilă, îmbrăcată frumos. Faţă în faţă cu noi doi liceeni. La prima staţie se urcă un nene binedispus, da rău de tot. Abia se ţinea pe picoare, noroc cu bara de susţinere. Din tot autobuzul el a găsit bara de lângă scaunele pe care stăteam eu, donşoara şi cei doi liceeni. Nu pleacă bine autobuzul că începe.

“Tineretul din ziua de azi, nu aveţi bun simţ, cum puteţi lăsa un om în vârstă să stea în picioare. Nesimţiţilor. Porcilor. Needucaţilor ….. ”

Încerc să îl ignor, cei doi tineri se amuzau copios pe seama lui. Donşoara (noroc cu femeile) se simte şi se ridică. MARE greşeală. Exact în momentul în care s-a ridicat şoferul pune o frână bruscă şi tipa se întinde cât e de lungă pe burtă. Mă abţin să râd în hohote preferând să râd în sinea mea, ceilalţi călători făceau pe ei deja. Toţi înafară de beţivan, care se clătina şi privea fata de sus. A privit-o câteva secunde după care a exclamat:

“Ui şi la asta. Ce faci tu? Alt loc nu ţi-ai găsit să dormi?”

La prima staţie fata a coborât cu capul în pământ.

Am mai păţit eu multe în autobuzul 17. Mi s-a strigat ca Lady o să îmbolnăvesc tot autobuzul de SIDA. Am făcut concurs de coborât din autobuzul aglomerat. Am văzut un tip cum a împărţit călătorii în două precum Moise (parcă el era) Mare Roşie, dar toate astea într-un alt post. Dacă o să fiţi cuminţi.

Postul participă la concursul lui VisUrat.

 P.S. mersi Andrei pentru prelucrarea pozelor. Mie mi s-a bulit PhotoShop-ul.