Într-un oraş nu foarte mare, dar nici mic, nu foarte departe, dar nici aproape, cam pe o vreme ca cea de acum locuia un tânăr, hai să-l numim Daniel. Trăia fericit alături de nevasta sa şi fericirea lor urma să fie şi mai mare pentru că în scurt timp urma să apară pe lume primul lor copil. Fericirea lor a fost curmată brusc de un balaur. Amu, să nu vă gândiţi la un balaur uriaş cu şapte capete, e povestea mea, nu are cum să fie una normală. Balaurul acesta era mic, dar mic de tot şi s-a gândit să-şi croiască drum în corpul lui Daniel şi să-şi facă o casa acolo. Problema cea mai mare era ca balaurul îl devora încet, încet pe eroul nostru. Scăparea lui era o cură cu fructe din copacul Speranţei, dar până ca el să afle, balaurul s-a instalat confortabil. Acum singura soluţie era mai multe fructe, vreo 150.000. Poate vă gândiţi că e simplu, iei o roabă, o umpli cu fructe şi faci cura, nu e chiar aşa, un singur fruct pentru fiecare om, asta era legea nescrisă a copacului.
Când speranţa a început să dispară a apărut un grup de zâne. Lumea le-a luat în râs, că nu au şanse să convingă copacul, că ele sunt nişte zâne necunoscute, că îşi pierd vremea, dar ele nu au renunţat s-au sfătuit şi au găsit soluţia. Au început să vorbească cu fiecare om în parte spunându-i povestea lui Daniel, povestea s-a răspândit şi toţi ştiau ce au de făcut. Rând pe rând, fiecare om s-a dus la copacul Speranţei şi şi-a primit fructul, fructele odată adunate i-au fost oferite lui Daniel care şi-a început cura şi a reuşit să elimine balaurul.
Finalul poate fi fericit cum este în toate poveştile doar cu ajutorul vostru. De ce? Hai să vă explic.
Eroul nostru este Daniel, un tânăr diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică, este însurat şi în luna martie se va naşte primul copil al familiei. Balaurul cred că v-aţi prins cine este. Cele 150.000 de fructe sunt suma necesară lui Daniel pentru a se putea opera. Zânele sunt Oana, Mihaela, Irina, Anca B., Anca D., Roxana şi Diana care au făcut şi fac în continuare orice pentru a-l ajuta deşi nu toată lumea le înţelege. Cetăţenii oraşului sunteţi voi, care puteţi salva o viaţă donând o sumă cât de mică. Nu spuneţi că este imposibil, într-o săptămână fetele au reuşit să strângă aproape 50.000 de euro.
Nu am eu blogul cel mai cunoscut, cel mai tare şi cel mai frumos, dar toţi cei care vor face dovada unei donaţii cât de mici o să le ofer un link pe viaţă într-o secţiune special creată.
Hai că ştiu că se poate. Eu vă mulţumesc de pe acum.
L.E.
Până acum s-au strâns aproape 60 000 EUR. Şi tu poţi să faci o faptă bună donând în condurile lui Daniel deschise la Banca Transilvania:
EUR: RO72BTRL06404201F02712XX
RON: RO57BTRL064013HAF02712XX
Puteţi dona şi prin paypal.
Telefonic numai în reţeaua ROMTELECOM la numerele:
pentru donaţii de 10 Euro – 0900 900 110
pentru donaţii de 5 Euro – 0900 900 115




Dragut din partea ta…:)
Asa ma bucur sa dau peste din ce in ce mai multe posturi despre cazul lui Daniel, ar fi incredibil daca ne-am putea mobiliza asa des. Facem zilnic atatea lucruri inutile, dam banii pe atatea prsotii, si cate am putea face cu ei.
Ar fi bine sa facme idn asta un obicei, sa ne tragem dreciproc de manecute cand apare un astfel de caz.
E de cacat ca viata a ajuns sa coste beani, e cel mai cretin lucru din lumea asta, acest an l-am inceput la fel, 2 unchi foarte apropriati, amandoi diagnosticati cu cancer si tumoare, crede-ma nu ai idee ce suma trebuie sa adunam pentru aman2, dar sper sa reusesc prin anumite idei care mi-au venit in cap..
In fine, sper sa pot face si eu o donatie, si sa reuseasca sa adune banii la timp, numai sanatate !