Capra Vecinului s-a cam plictisit aşteptând articole pentru concurs şi s-a decis să-şi scoată familia la păscut în spatele Casei Presei. Cine nu ştie care e buba să întrebe.
Tag-Archive for » Concurs «
July 09th, 2008 | Autor: dugy
Din cauza unor probleme în familia unuia dintre organizatori, durata concursului “Omoară Capra Vecinului” se prelungeşte până pe 1 august 2008.
Data limită de înscriere în concurs este 1 august 2008 ora 23:00. Pe 7 august 2008 vor fi publicaţi câştigătorii şi în funcţie de cum se mişcă cei de la curierat premile vor ajunge până pe maxim 14 august 2008 la câştigători.
Vă mulţumim pentru înţelegere.
Categoria: Concurs
| | Nu a comentat nimeni
June 21st, 2008 | Autor: dugy
A trecut o săptămână de când eu şi Luci am lansat concursul “Omoară capra vecinului”, până acuma în concurs au fost înscrise 12 articole. Link-ul către articole mai jos. Ceva mici modificări la regulamentul concursului.
În fiecare sâmbătă voi anunţa articolele care au fost înscrise.
În fiecare sâmbătă juriul (2/2 şi Blogatu) vor citi articolele. Fiecare articol va primi o notă de la 1 la 5, la sfârşitul concursului se va face media aritmetică a notelor, premile fiind oferite în funcţie de media obţinută. În caz că vor exista unul sau mai multe articole cu aceaşi notă va avea loc o tragere la sorţi.
Mai jos lista cu participanţii, articolele apar în ordinea în care Capra a primit e-mail.
Categoria: Concurs
| | Nu a comentat nimeni
April 18th, 2008 | Autor: dugy
Ultimul post pentru concursul lui VisUrat este unul special. Am strâns în el trei întâmplări hazlii (zic eu) din viaţa mea.
Acum vreo 8-9 ani m-am mutat în cartierul Ţiglari din Sibiu, pentru cei care nu ştiu, cartierul ăsta e la mama dracu, e acolo unde se termină oraşul şi începe câmpul. Pentru a mă deplasa mai înspre centrul oraşului foloseam autobuzul 17, pe care îl luam din cartierul vecin. Ori în autobuzul ăsta se întâmplă cele mai ciudate lucruri ori nu am mers eu destul cu alte autobuze.
Rammstein?
În tinereţea mea de mult apusă (Doamne cât îmi place să zic asta :D) nu foloseam căştile tip dop (alea de le îndeşi în ureche), foloseam nişte căşti uriaşe care nu lăsau sunetul din exterior să îmi zgârie urechile, dar în schimb muzica răsuna în exterior încântându-i pe cei din jurul meu.
Într-o minunată dimineaţă de sâmbătă mă sui în autobuz pentru a mă duce în Centru. La prima staţie lângă mine se aşează un nene la vreo 60-70 de ani. În câştile mele urlau într-o fericire cei de la Rammstein. Îl observ cu coada ochiului pe nenea cum se uita insistent la mine. “Încă unul care o să îmi ţină o prelegere despre muzica satanistă care îndepărtează tineretul de biserică şi Dumnezeu”. Ajung la următoarea staţie, omul se uita în continuare insistent la mine. La un momentdat îmi face semn să îmi dau căştile jos. “Gata. Începe. Acu să te ţii! Măcar nu ma plictisesc pe drum.” Îmi dau căştile jos şi îl aud cum mă întreabă:
Categoria: Amintiri din copilarie, Concurs VisUrat, Personal
| | 6 comentarii
April 17th, 2008 | Autor: dugy
Credeam că aşa ceva se întâmplă numai în filmele de groază cu proşti. Încă nu imi pot reveni. E imposibil ca aşa ceva să se întâmple în viaţa reală.
Ieri, după ce mi-am terminat treaba la servici, plec şi eu ca tot omul acasă. Mă plantez pe peron la Aurel Vlaicu şi aştept nerăbdător (nu de alta, dar făceam pe mine :P) să vină metroul. Ca de obicei când te grăbeşti, ai de aşteptat. După mai bine de zece minute apare şi minunatul tren/metrou/whatever. Urc şi spre uimirea mea găsesc şi un scaun liber.
Mă aşez. În dreapta o babă o femeie în vârstă de 300 de ani …. pe puţin. În stânga o fătucă de 17-18 ani, cu o tonă de fard pe faţă …. pe puţin.
Plecă metroul. Muzica urla în căşti. Nu aud, nu văd nimic.
Ajunge metroul în Piaţa Victoriei şi cu greu se urneşte după ce a fost cocoşat de călători. La un moment dat văd cu coada ochiului că fatuca se uită insistent la mine.
O fi de la cioc? Am ceva pe faţă? Îmi curge nasul? E prea tare dată muzica? De ce dracu se uită asta la mine?
Începe să vorbească, bineînţeles că nu am auzit nimca deoarece aveam căştile în urechi. Îmi scot căştile din urechi şi o întreb:
“Poftim?”
Categoria: Concurs VisUrat, De prin lume adunate, Personal
| | Nu a comentat nimeni
April 16th, 2008 | Autor: dugy
Acum ceva ani dadeam cu sapa la Fast Food Inginerie, defapt e Fast Food Every Day, dar nici dracu nu il stie dupa numele asta. Ca orice fast food care se respecta era deschis non-stop (era pentru ca mai nou inchide la 22 :(), turele de noapte erau o adevarata binecuvantare pentru unii. Printre aceia ma numaram si eu cu Mihai colegul meu de tura. In fiecare noapte distractia era la ea acasa, glumesc doamna Vali, noi eram baieti seriosi si eram intotdeauna pe baricade pregatiti sa hranim poporul ;)
Cam in fiecare tura de noapte se gasea cate un prieten fara somn care sa stea cu noi pana spre dimineata. Nici unul nu a scapat de nevinovatele glume de fast food, ca scobitorile in scaun, cafea cu sare si cu detergent de vase sa ii curete stomacul, sandwich cu juma’ de kilogram de chilli si piper negru, sandwich cu snitel de pui crud si multe altele, lista e lunga :P Daca vreti idei, lasati un comentariu.
Cel mai urat a patit-o Alex. Omu asta se sperie foarte usor. Daca porti cu el o conversatie normala si la un momentdat vorbesti un pic mai tare, sare ca ars de pe scaun. Am incercat noi multe. De la clasicul speriat pe la spate, pana la pumni in usa in momentele de intimitate de la baie, dar nu eram impacati, vroiam mai mult. Si cum creierul nefolosit produce idei geniale am gasit cel mai bun mod de al speria. Curios? Citeste mai departe…
Categoria: Amintiri din copilarie, Concurs VisUrat
| | Nu a comentat nimeni
Ultimele comentarii