O cabana din munte…fara urma de civilizatie, afara o…patura mare si groasa de zapada, intuneric, doar luna lumineaza brazii ce inconjoara cabana. Inauntru, un foc in semineu care iti incalzeste fata, mainile si te amorteste, flacarile rosii, jucause si caldura lor in contrast cu albul zapezii ce se vede pe geam si cu frigul pe care il simti pana in suflet, mirosul de lemn ars ce te adoarme si te incanta, mainile mele inghetate care la atingere iti provoaca fiori. Acestia cresc o data cu atingerea pielii calde si a buzelor moi, buze care iti dezmiarda  gatul, ochii, gura…Simti caldura si frig, simti ceea ce nu ai simtit vreodata, ceva de existenta caruia nu aflasei pana in acel moment. Timpul nu-si mai numara minutele, tot ce ne inconjoara dispare ca intr-un vis frumos, si suntem doar noi doi. Nu mai suntem doi muritori…Ne-am impletit intr-o singura persoana prin iubirea pe care ne-o purtam, o iubire ce va ramane in eternitate!